Satul Fântânele a apărut pe scena acestei lumi în anul 1879 dupa numele unei moșii - Cioara. Acest nume ar veni de la un vechi arendaș al moșiei pe nume Moisa Cioara.
Alții susțin că vine de la numele unei păduri care era o adevărată crescătorie de ciori. Prima atestare in documentele vremii datează din anul 1716, într-o porunca scrisă, dată unui vornic de către domnitorul Moldovei de atunci Mihail Racoviță de a merge la Cioara. După unii, această localitate ar data încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare.Domnitorul, ar fi dat moșie unui zugrav de biserici, undeva între Fântânele și Chișcăreni (com.Șipote) în locul cunoscut sub denumirea de Zugrav sau Zugravi. Datorită alunecărilor de teren, localitatea s-ar fi mutat în alt loc denumit Fântânele datorită numărului mare de izvoare existente în acea zonă. Este vorba despre întinderea ce ține de la cimitir și duce pe șaua spre Chișcăreni. O pandemie de ciumă sau de holeră ar fi determinat localnicii să părăsească și această așezare și să se mute pe actuala locație. Noua așezare s-a numit Cioara, după, (aici apar divergențele) unii spun că această denumire venea de la una dintre fiicele lui Barbu Stirbei, poreclită Cioara datorită tenului arămiu, căreia tatăl său îi dădu-se moșie în acea zonă, moșie pe care s-ar fi azezat localnicii ce au părăsit vechea așezare Fântânele din cauza pandemiei. Mai târziu, datorită faptului că numele de Cioara stârnea ironii pe seama localnicilor, mai ales când intrau în contact cu vecini din alte sate, s-a revenit la numele de Fântânele, nume ce îl purtase anterior așezării pe moșia Cioara. Regretatul profesor de istorie Gheorghe Moraru a făcut pe vremea când era directorul Școlii Generale Fântânele istoricul acestei comune. Ar fi interesant de identificat manuscrisele acestuia pentru o mai bună cunoaștere a istoricului acestei comune. De precizat faptul că această comună se împarte în Fântânele Satu-Vechi și Fântânele Satu-Nou, ceea ce confirmă faptul că a existat într-adevăr o fragmentare a acestei localități cândva. Comuna este mărginită de două păduri și de două râuri.
Parohia Satu-Nou
În ceea ce privește parohia „Sf. Dumitru” Satu-Nou, aceasta a fost înființată în anul 2002 în urma deciziei mitropolitane cu numărul 407/17 iunie 2002 și înregistrată cu C.I.F. 17386101 eliberat la data de 23 martie 2005. Din anul 1937 până în prezent, toate activitățile liturgice ale acestei parohii se desfășoară într-o capelă smerită dar „plină de prezența Sfintei Treimi” (Origen), construită din furci și aflată în prezent într-o stare avansată de deteriorare, fapt ce a determinat pe enoriașii parohiei să ridice, începând cu anul 2005, o biserică parohială nouă, afierosită Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ajunsă la stadiul de tencuire a interiorului. Paralel cu zidirea noului locaș de cult, se înalță și casa parohială, aflată în momentul de față (aprilie 2014) la stadiul de acoperire. Menționăm faptul că parohia „Sf. Dumitru” Satu-Nou, are în componența sa 175 de familii (aprox. 600 de persoane), dintre care 53 văduvi. Nivelul de sărăcie al parohiei este unul extrem de ridicat, acest lucru generând un ritm foarte lent în ceea ce privește lucrările de construire atât la noua biserică dar mai ales la casa parohială, spațiul esențial în vederea stabilirii preotului și familiei sale în parohia încredințată.
Cu sprijinul prof. Maria Chelariu, directorul Şcolii de Arte şi Meserii Fântânele, parohia a primit în comodat clădirea veche a fostei grădiniţe, pentru a fi folosită în scopul activităţilor misionar-educative din parohie. După finalizarea lucrărilor de amenajare a noului spaţiu, parohia Satu-Nou - Fântânele a primit o donaţie consistentă de mobilier, jocuri şi jucării din partea Grădiniţei „Buna Vestire“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, prin bunăvoinţa doamnei Andreea Mangalagiu, directorul grădiniţei, şi prin bunăvoinţa doamnei Cristina Gheorghe, directorul executiv al Şcolii „Varlaam Mitropolitul“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Spaţiul centrului, destinat activităţilor misionar-educative, a fost amenajat cu mobilier pentru materiale didactice, covoare, scaune, mese pentru copii şi jucării. În sprijinul acestei iniţiative frumoase au venit şi câţiva credincioşi din Bucureşti care au făcut o donaţie de 270 de volume de cărţi de literatura şcolară, dar şi literatură religioasă. Astfel parohia a înfiinţat şi biblioteca parohială utilă tuturor enoriaşilor, dar mai ales copiilor şi tinerilor.
